Amalia Bînă – PoemoSapiens

Pe Amalia Bînă (@amalia_elena_bina) am cunoscut-o în cadrul Open Mic-ului pe care l-am avut la Katakomba în cadrul vernisajului poetic Dreams & Nightmares din martie. Deși ne-a spus că este pentru prima dată când citește poezie în fața unui public, versurile sale au reușit să vibreze cu o tristețe liniștită și naturală care și-a găsit tare ușor loc în atmosferă. Alternând stiluri diferite într-o explorare încurajantă, universul liric al Amaliei oferă o tensiune primitoare pe care sperăm să avem ocazia să o cunoaștem mai mult. Unul dintre poemele sale va apărea în numărul 5 al revistei Tuș.

În POEMOsapiens sunt în prim plan poemele pe teme date, nelipsind asocierile artistice. POEMOsapiens include inspirație pe mai multe planuri, precum și genul acela de motivație care te determină să te apuci și tu să scrii/să asculți piesa x/să citești cartea x după ce ai dat de articolul acesta.

Amalia Bînă
Amalia Bînă

> Primul poem scris care te-a făcut să ai încredere în abilitățile tale asupra poeziei

Lanțuri

“Urmărești același tipar de bărbați,
ăia ca taică-tu”, mi-a zis la terapie,
dar să vă ia naiba cu mame și cu tați,
cu traume cu tot, cu tot cu poezie.

M-ai învățat de mică, tată, cum să tac
ca tu să îmi oferi un minim interes,
iar eu, copil rănit, nu știu cum să fac
din sentința tăcerii ca să pot să ies.

> Un poem care reflectă o puternică emoție de moment

Kent 8 lung sau Pall Mall negru

Uneori mă gândesc la mine ca la o floare,
alteori ca la o muscă
sau, mai explicit,
ca la o musculiță fără cap,
precum îmi spunea tatăl meu
atunci când mă împiedicam de treptele casei
sau mă întorceam de la magazin
cu toate cumpărăturile de pe listă,
mai puțin țigările.
Kent 8 lung sau Pall Mall negru.
Mă străduiesc să fac bine.
Poate pentru că așa simt,
poate pentru că așa trebuie
sau poate, pentru că doar atunci mă știu iubită
și doar atunci nu mă gândesc la mine
ca la o musculiță fără cap, tată.

> Un poem experimental sau din afara zonei personale de confort

Pofta de iubit

Nici nu mai știu, de fapt, ce naiba presupune,
Dar toți în jurul meu vorbesc despre iubit.
Nu mai găsesc în nimeni o conexiune
Și fiecare om îmi e nepotrivit.

Mâ copleșește faptul că în repetate rânduri
Am săpat adânc și totuși n-am găsit,
În șanțurile minții, dincolo de gânduri,
Ceva ce să-mi redea pofta de iubit.

Creierul meu astăzi, cu inima în dinți,
Refuză să primească și nu vrea să ofere.
E weekend deja, iar pașii mei grăbiți
Străbat tot Centrul Vechi să caute plăcere.

> Trei poeme care te definesc și câteva lucrări artistice pe care le poți asocia cu acestea (literatură, teatru, muzică, artă vizuală etc.)

1.

Ceai de la mega

Am întins rufele curate în balcon
și mi-am făcut un ceai prost
de fructe de pădure.
Anxiarul stă cuminte în dulap.
Îmi amintesc de cum
întindeai și tu rufele curate pe sârma din curte,
dar tu nu beai ceai atunci,
cum nu bei nici cafea acum.
Tu mănâncai bine dimineața
înainte să îți iei pastilele.
Tu adormeai pe canapeaua din hol
și aveai vise despre cum
dracu ar putea să mă ia de lângă tine,
dar acela nu era dracu, mamă,
aceea era doar frica.
Am simțit cum frica
îmi scobește fiecare colț al minții,
ba chiar mai mult de atât,
cum îți face cuib în organele mele
și se așează peste toată existeța mea.
Te-am înțeles, mamă, și te cred.
l-am văzut și eu pe dracu.
Astăzi, simt mai puțin.
Anxiarul stă cuminte în dulap
și eu beau ceai.

Poem asociat cu melodia Xanny de la Billie Eilish

Asociere poetică #1

2.

Iubire modernă

Și orbi și nebuni, noi n-avem contur
În tot nimicul ce suntem și este,
Pe stradă, la metrou, privește în jur,
Părem căzuți de pe lună, privește.

Umblu cu sufletul dezacordat,
Nu mai e nimeni dispus să iubească.
Sunt plină de dragoste, dar ce păcat,
Nu mai e nimeni dispus s-o primească.

Oamenii, azi, se tem de iubire,
Toate parcă sunt în dezacord
Și peste noi e doar nemulțumire.
Ce porcărie, nu ești de acord?

Poem asociat cu melodia Despair, Hangover & Ecstasy de la The Do

Asociere poetică #2

3.

Pături

Toată viața mea a fost așa.
Mă aprind după tot ce nu îmi face bine
și mă sperie tot ce îmi oferă siguranță.
Oscilez, de la un gând bun despre mine
la unul de vinovăție.
Noaptea e cel mai rău.
Mă gândesc că, din când în când,
poate mi-ar prinde bine niște brațe
cu care să mă acopăr și care să îmi încălzească
toate nopțile astea reci.
Apoi, îmi amintesc de toți bărbații
în care m-am golit, care nu m-au iubit
și pe brațele cărora m-am culcat
doar pentru a mai domoli
sentimentul acesta de singurătatate.
Toată viața mea a fost așa.
Acum, că mă gândesc mai bine,
poate că o pătură mi-ar fi de de ajuns
pentru a încălzi toate nopțile astea reci.

Poem pe care il asociez cu melodia Journey 1 ( Infra) de la Max Richter

Asociere poetică #3

Ultimele articole:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *