Adelina Ceică – Interviu Ideal Self

Ca artist vizual, Adelina Ceică este profund inspirată de evenimente istorice sau concepte istorice. Se regăsește totodată în lumea fascinantă a circului, în căutarea unei specifice emoţii din copilărie. Este în căutarea obiectului delicios ce provoacă o anumită plăcere mintală ce este corelată cu simbolul, cromatica vibrantă şi detaliul. Prin practica sa aduce o notă de mister amestecată cu inocenţa ce lucrează mână în mână cu propriile scrieri creative, completându-se unele pe  altele.

Pictura inclusă în expoziție face parte dintr-o serie de lucrări numită “Chiaroscuro-ul curajului” și o are în prim plan pe Jeanne d’Arc. Prin aceasta și prin alte lucrări din serie, Adelina pune accentul pe societatea medievală în relație cu statutul femeii din acea perioadă și în relație cu religia. În importanța lui Jeanne ca Icon feminist, remarcă în mod special secolul al XX-lea, atunci când femeile au dorit să obțină dreptul de a vota.

Expunerea proiectului "Chiaroscuro-ul curajului" la Galeriile Cupola-Palatul Braunstein, Iaşi (2024)
Expunerea proiectului “Chiaroscuro-ul curajului” la Galeriile Cupola-Palatul Braunstein, Iaşi (2024)

Adelina semnează lucrarea O nouă persoană, care i-a adus acest interviu. Lucrarea sa face parte din expoziția virtuală rezultată în urma proiectului Ideal Self. Expoziția este vizitabilă din toamna aceasta și curatoriată de Atoma Art Community.

“Aspectul întunecat al universului interior este asemenea unui condiment sau a cireșii de pe tort.”

Ce înseamnă pentru tine “Ideal World”/”Lume Ideală”?

Ideal World în propria mea viziune reprezintă însăși imperfecțiunea. O lume ideală va fi întotdeauna una utopică, ce ține de ficțiune. Însă consider că întotdeauna este loc de mai bine în modul în care abordăm viața de zi cu zi la nivel colectiv. Schimbări precum includerea minorităților, acțiunile împotriva poluării masive și stoparea violenței cât de mult posibil la nivel mondial ne aduc ca și umanitate mai aproape de o societate ce are la baza sa idealuri morale îndreptate spre pace și prosperitate. În care viitoarele generații pot crește fără a întâmpina aceleași traume resimțite de către generațiile trecute.

Ce înseamnă pentru tine “Ideal Self”/”Sine Ideal”?

Ideal Self este un standard ce este impus de obicei inconștient de societate. Mergând pe ideea că nicio idee sau gând nu ne-a aparținut vreodată cu adevărat. Sinele ideal se naște din mediul în care am trăit și experiențe. Sinele meu ideal în societatea actuală crede într-o posibilă vindecare. Și apropierea la nivel emoțional și spiritual de sinele ideal ce aparține lumii ideale. Dacă lumea ar fi fost pe cât de posibil ideală, probabil că nu aș mai fi fost aceeași persoană. Dar poate zilele ar fi trecut mai ușor. Iar practica mea artistică ar fi fost una mai bogată sau cine știe, mai săracă.

Care a fost prima creație de care îți amintești și ce semnifică pentru tine acum?

Creații au fost multe, dar desigur, atunci când ne gândim la o primă creație mintea nu se duce exact spre prima făcută vreodată, ci mai degrabă spre prima ce a adus o anumită satisfacție. Fiind mult mai palpabilă din punct de vedere al tehnicii și a esteticii față de cele din urmă. Nu pot spune exact care a fost prima pentru mine. Deoarece în fiecare etapă prin care am trecut am simțit că am făcut ceva palpabil, pe care un an mai târziu îl uram. Și ajungeam la concluzia că nu era ceea ce trebuia. În această etapă a practicii mele artistice am în suflet una dintre primele lucrări în ulei. Foarte naivă de altfel. Dar care a pus baza pentru evoluția mea de până acum din punct de vedere cromatic, stilistic şi nu numai.

„Jack in the box”, 30 x 40, ulei pe pânză (2021)
„Jack in the box”, 30 x 40, ulei pe pânză (2021)

Fiecare artistx are un univers interior. Cum l-ai descrie pe al tău?

Haotic. Deseori mă văd ca pe un personaj ce aparține Țării minunilor, a circului sau chiar al Evului Mediu. Ce aparține fraților Grimm și miturilor. Acestea sunt marile mele surse de inspirație. Împreună cu istoria și puțin din spiritul revoluționar ale unor persoane reale (Jeanne d Arc, Hypatia) sau ficționale (Katniss Everdeen). 

În afară de sursele de inspirație, universul meu interior este unul sensibil și tragic. Simt că deseori sunt prea conștientă de faptul că moartea așteaptă, timpul trece, iar existența mea va fi uitată, rămânând în urma mea firmituri ale unei neînsemnate vieți. Vor exista întotdeauna două contraste ale unui univers interior. Consider că acea parte pozitivă ce se ocupă într-adevăr de ducerea la bun sfârșit a unei lucrări nu ar putea exista într-un mod atât de pur fără existența unei părți întunecate, mult mai emoționale și impulsive, ce are rolul de a ne face să înțelegem anumite aspecte ale vieții. Aspectul întunecat al universului interior este asemenea unui condiment sau a cireșii de pe tort.

Care a fost cel mai puternic obstacol întâmpinat în parcursul tău artistic?

Cel mai mare obstacol este propria persoană. Uneori îți pui piedici singur băgându-ți în cap ideea „tu nu ai să reușești” sau „ție când îți vine rândul?” atunci când vezi persoane de vârsta ta care au mai multe reușite decât tine. Dar cel mai mare obstacol pe care ți-l poți pune este minimalizarea propriei personalități. Pentru a-i mulțumi pe cei din jur. Validarea academică nesatisfăcută pe deplin cred că este un alt obstacol pe care l-am întâmpinat. Și peste care încerc să trec. Învățând că satisfacția proprie pe care o simt atunci când finalizez o lucrare ar trebui să fie mai puternică.

„Divine purity”, 35x45 cm, ulei pe pânză (2024)
„Divine purity”, 35×45 cm, ulei pe pânză (2024)

În cadrul “Ideal Self” am primit multe lucrări ce reflectă procese de contemplare a sinelui și de identificare a rolului acestuia în lume. Încotro crezi că se îndreaptă sinele tău artistic și rolul său în ecosistemul social?

Consider că ideea artistului care livrează în mod constant discursul unei problematici pune destul de multă presiune în găsirea constantă a unui subiect  în care publicul se poate regăsi. Uneori arta nu trebuie să aibă un discurs sau un motiv pentru care a fost creată. Uneori e bine să fie misterioasă, banală din punct de vedere al subiectului fără să aducă ceva nou cu ea. Personal nu-mi place să mă gândesc ce rol în ecosistemul social o să aibă viitoarea mea artă. Pentru că se creează anumite așteptări ce poate nu se vor alinia cu realitatea, ducând la dezamăgire. Pentru moment doresc într-adevăr să mă axez asupra unor suferințe ce aparțin unor persoane din trecut. Vreau să inspir privitorul şi să mă folosesc de diferite mediumuri pentru a crea un univers complet pentru tematicile ce le voi aborda cu timpul. Și mai ales să rămân sinceră cu mine.

Cum și cât de mult ieși din zona ta de confort, din punct de vedere artistic? Ce ai vrea să explorezi și nu ai curajul încă, tematic sau tehnic?

Simt că am reușit să explorez câte puțin din fiecare stil artistic până în momentul actual. Pentru a-mi da seama în ce direcție o va lua practica mea în următorii ani din punct de vedere stilistic. Una dintre cele mai mari dorințe ale mele este să învăț să folosesc mașina de cusut pe care o am. Dar pe care nu mă încumet să o ating. Întotdeauna mi-am imaginat că dacă aș putea sa fac propriile creații de modă, ar fi o completare perfectă pentru un proiect ce conține picturi, sculpturi, obiecte și fotografii.

Fotografie din arhiva proprie, face parte din seria "Chiaroscuro-ul curajului" (2024)
Fotografie din arhiva proprie, face parte din seria “Chiaroscuro-ul curajului” (2024)

Care e relația ta cu alți artiști din scena locală? Există persoane pe care le apreciezi sau care te inspiră în mod special?

Trebuie să recunosc că nu am interacționat atât de mult cu alți artiști. Cu excepția colegilor mei de facultate și ai profesorilor pe care îi am. Cu timpul sper să cunosc cât mai mulți. Și totodată numele meu să devină cunoscut cel puțin pe plan local. Dar desigur, este nevoie de timp și muncă pentru a reuși. 

Sunt câţiva artişti români pe care îi apreciez pentru lucrările lor. Printre nume sunt Mordicat şi Raul Popa, David Popa. Dintre artiştii străini simt că cel mai bine mă regăsesc în lucrările lui Tony Curanaj, Victor Nizovtsev, Julie Beck şi Ruth Speer. Apreciez în mod special arta figurativă ce are ca şi subiect o natură statică expresivă. Dar şi personaje ce aparţin circulului şi mitologiei. 

Ce te îngrijorează cel mai tare în momentul de față, legat de artă, sine sau lume?

În era digitală, plagiatul devine mai ușor de practicat. Artiștii își văd lucrările copiate fără permisiune mai ales de inteligența artificială. Ceea ce mă îngrijorează cel mai tare este faptul ca anumite posturi de televiziune, companii și artiști folosesc această tehnologie. Deoarece este mai ieftină, mai rapidă și nu necesită un efort din partea unei ființe umane pentru crearea ei. Astfel arta digitală și tradițională creată de oameni devine din ce în ce mai greu de diferențiat de cea creată de AI.

Un alt aspect ce mă deranjează este modul în care multe galerii și instituții din România refuză cu înverșunare lucrările cu tentă erotică, nudurile și cele ce implică scene grafice sensibile. Datorită influenței pe care o are religia asupra modului în care este percepută arta. Cred totuși că este important să trecem peste aceste stări de repulsie faţă de arta ce arată realitatea ce trebuie acceptată. Despre natura corpului/nevoilor umane și a lumii în care trăim pentru a reuși să ridicăm anumite semnale de alarmă.

Ce îți oferă cea mai multă speranță, din nou, legat de artă, sine sau lume?

Trăim în cea mai creativă perioadă a omenirii. Care ne oferă libertatea absolută de a ne exprima fără frică, prejudecăți și piedici materiale. Arta poate fi mult mai ușor abordată de oricine care are sau nu are studii universitare în arte vizuale. 

Ceea ce îmi dă speranță în legătură cu arta este modul în care aceasta reușește să aducă oamenii împreună. Indiferent de diferențele dintre ei. Fie că este un tablou sau o melodie, arta are puterea de a transmite emoții și idei pe care toți le putem înțelege. Indiferent de limbă sau cultură. Aceasta ne reamintește că, în esență, suntem cu toții conectați prin experiențe și emoții comune.

„The Enchantress of Bran”. 50x70 cm, ulei pe pânză, (2024)
„The Enchantress of Bran”. 50×70 cm, ulei pe pânză, (2024)

Ultimele Articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *