În primul interviul neoclasic din acest an, am avut plăcerea de a discuta cu pianistul neoclasic Mihail Doman.
Suntem mereu în cautarea artișilor neoclasici români, iar faptul că Mihail a fost dispus să ne ofere acest interviu, ne bucură foarte mult.
Am discutat despre muzica neoclasică și rolul ei în industria cinematografică, despre industria muzicală din alte țări, diferențele dintre publicul din România versus cel internațional și nu numai.
Bună, Mihail!
Înainte de a începe să discutăm despre muzică, aș vrea să te întreb cum a decurs pentru tine această perioadă neobișnuită?
Bună, Lidia! Perioada aceasta a decurs cam la fel de rău cum a decurs pentru toată lumea. Cu dificultăţi financiare, dar în special cu acest pregnant sentiment de dezumanizare forţată. Din fericire a fost şi un silver lining, pentru că mi-am făcut nişte prieteni “de pandemie” foarte faini. Iar dintr-un anumit punct de vedere, perioada aceasta m-a şi ajutat, făcîndu-mă mai focalizat pe muzica si proiectele mele. Chiar am făcut nişte progrese considerabile. Dar abia aştept ca lumea să îşi revină, şi normalitatea să predomine din nou.
1. Care a fost prima ta întâlnire cu muzica și care a fost momentul în care ai decis să urmezi această cale artistică?
Prima mea întîlnire cu muzica a avut loc cînd eram foarte mic – pe la 7-8 ani. Îmi amintesc că mă uitam foarte des pe MTV, deşi nu aveam încă nişte gusturi formate. De atunci toate momentele mele din viaţă au avut o coloana sonoră – chiar dacă genul muzical s-a schimbat dramatic de mai multe ori.
În anul 2015 m-am hotărît serios sa fac din muzică o carieră, una care este încă la început. Totuşi este dificil să spun momentul exact în care m-am hotărît să compun. Au fost momente decisive în care am luat unele hotărîri despre viaţa mea, dar au trecut ani de zile pînă cînd am descoperit că într-adevăr, destinul meu este unul muzical. Poate într-un fel am fost compozitor dintotdeauna, doar că mi-a luat mult timp să descopăr aceasta 🙂
https://youtu.be/rtnZGFgjt9g
2. Ce reprezintă muzica pentru tine, atât la nivel emoțional cât și la nivel social?
Pentru mine muzica înseamnă mai mult decît să compun o piesă frumoasă. Eu vad calea artistică ca pe o misiune umanitară, o cale cu un rol foarte important în sufletul umanităţii. Poate sună un pic ciudat, dar eu cred ca artistul adevărat se aseamănă mai mult cu un misionar care lucrează pentru Crucea Roşie, decît cu un entartainer. Sau cel puţin cred ca ar trebui sa se asemene. Să faci artă doar de “dragul artei”, imi pare a fi o căutare vanitoasă şi inutilă.
3. Ai o poveste sau un mesaj pe care vrei să le transmiți prin intermediul pieselor pe care le compui?
Fiecare din albumele mele are un mesaj aparte, un concept anume. Într-un anumit mod am fost inspirat de Christopher Nolan, şi am urmărit să fac în muzică ce a făcut el in film. Rămîne de discutat dacă voi şi reuşi :).
Intenţia este totuşi aceasta: ca fiecare album să conţină o dimensiune intelectuală, conceptuală, care să îl pună pe ascultător pe gînduri.
Există şi un mesaj global al muzicii mele totuşi, unul care are legatură cu noţiunea de “sacru feminin”, dar acesta este un aspect pe care va trebui să îl descopere fiecare în universul lui lăuntric.
4. Pe parcursul celor trei albume lansate până în prezent, ai experimentat diverse stiluri muzicale, uneori ele încadrându-se în spectre ritmice paralele, am putea spune.
Pornind de la sensibilitatea sunetelor atmosferice, trecând prin ponderositatea instrumentelor simfonice, în cele din urmă încheiând compozițiile în ritmuri post-rock, muzica pe care o compui nu încetează să își surprindă audiența cu fiecare nouă compoziție lansată.
Cum a decurs pentru tine acest proces de creație?
Ai ales de la început influențele muzicale pe care le-ai combinat sau ideile au venit pe parcursul procesului compozițional?
Se vede că mi-ai ascultat muzica :). Mi-a luat mult timp pînă să îmi descopăr un sunet al meu, şi cred că am reuşit aceasta atunci cînd m-am abandonat într-un anumit mod muzei. Pentru “Arhythmology” am avut vreo 5-6 încercări, pînă să găsesc ceva care să simt că este autentic. A fost un proces dificil, chiar frustrant, dar am fost victorios pînă la urmă.
În muzica mea se aud într-adevăr cîteva influenţe: muzica rock – pe care nu o mai ascult de multă vreme, dar care a lăsat o impresie asupra mea, muzica electronica – şi aici mă refer la Jean-Michel Jarre, Vangelis şi Klaus Schulze, şi muzica clasică şi muzica de film. De fapt – mai mult sau mai puţin conştient – din punct de vedere sonic, albumele mele sunt o călătorie în trecut în albumele mele preferate pe care le-am ascultat de sute de ori.
5. De ce muzica neoclasică și pentru filme și nu un alt stil? Cum te-ai regăsit în aceasta lume?
Ştii, la început vroiam să fac ceva foarte diferit, în genul lui Daft Punk. Un fel de “spiritual disco music” haha. Dar după multe tribulaţii uite că am ajuns la această formă, care este mai autentică, sau mai bine spus – mai aproape de sufletul meu.
6. Cum poate un pianist să compună muzică pentru filme? Ce pași ai parcurs până a putea compune în acest stil?
Eu nu m-aş numi pianist, ci mai degrabă compozitor.
Nu am făcut muzică pentru filme pînă acum, şi nu ştiu dacă m-ar atrage atît de mult această lume avînd în vedere programul foarte intens şi deadline-urile foarte strînse. Mie îmi place sa scriu muzica încet, în tihnă :).
Dar muzica mea este într-adevăr ca muzica de filme (film music without a film), iar pentru asta am ascultat foarte foarte multe coloane sonore. Playlist-ul meu de Spotify este practic plin de postere de film mai mult decît de coperte de albume. Eu cred că în ziua de astăzi muzica de film este noua muzica clasică – o opinie care probabil va supăra pe caţiva. Dar dacă ne gîndim un pic, la fel ca muzica din timpul lui Mozart şi Beethoven, muzica de film este comisionată tot de către cineva din exterior. Şi la fel ca muzica de acum trei secole, coloanele sonore reflectă foarte bine cultura vremurilor în care trăim.
https://open.spotify.com/track/0y1S06uqGfIgdBFJJ02kOK?si=haepFvtuTTq5LfnHD6Falw
7. Ce artiști te inspiră?
Am trei mari artişti care mă inspiră: Beethoven, Jean-Michel Jarre şi Hans Zimmer. Fiecare din motive diferite. Beethoven pentru ca a fost un compozitor neînfricat, şi pentru ca nu a abandonat, chiar şi în faţa unui destin aparent implacabil. Jarre pentru ca a fost un real inovator, şi pentru ca a manifestat foarte puternic in muzica sa – şi în concertele sale gigantice – sufletul umanităţii. Iar Zimmer pentru lumile de sunet pe care le creaza în albumele sale, şi pentru inovaţiile pe care le-a adus în muzica de film, şi în muzica orchestrală în general.
8.Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit și care te-a ajutat să te dezvolți muzical?
Să ştii că nu am primit prea multe sfaturi legate de muzică – din păcate nu am avut un mentor către care să mă îndrept. În schimb foarte mulţi oameni mi-au spus să renunţ. Chiar de foarte multe ori. Iar fiecare acest “anti-sfat” m-a făcut să fiu şi mai determinat să merg înainte.
9. Ce sfaturi le poți oferi pianiștilor care se află la început de drum artistic și care și-ar dori să semneze cu o casă de discuri care promovează stilul neoclasic?
Eu nu sunt la o casă de discuri, aşa că nu am un sfat pentru ei în această direcţie. Dar le-aş spune totuşi să citească bine contractele pe care le semnează, şi să nu işi dea drepturile la piesele compuse de ei doar pentru un pic de promovare. Sunt foarte mulţi rechini în industria muzicală, şi aceştia caută constant artişti naivi care vor încheia deal-uri foarte proaste. Probabil cel mai faimos exemplu este trupa Beatles, care nu îşi deţin drepturile a unei foarte mari părţi a muzicii lor.
10. În ultimii ani, scena neoclasică a luat amploare, fiind foarte apreciată în diverse țări. Cum te-a ajutat pe tine să te afirmi și să creezi o carieră din ea?
Cariera mea este încă la început, dar într-adevăr, faptul ca muzica neoclasică este ascultată de atîta lume în ziua de astăzi m-a ajutat ca şi albumele mele să fie audiate de oameni care probabil nu ar fi fost deschis faţă de ce compun eu. Şi nu e doar muzica neoclasică, dar şi muzica de film şi muzica epic (pt trailere) care au devenit încet-încet foarte populare. Şi cum compoziţia mea este la intersecţia dintre aceste trei genuri, nu pot decît să fiu fericit 🙂
https://open.spotify.com/track/5u25JOBaoXy9oxITDPEnn1?si=ZZcE8kE9Si6rAmepRlazGg
11. Cum percepi diferența dintre publicul din România versus publicul din afară în ceea ce privește muzica neoclasică? Ce obstacole ai întâmpinat în țara noastră?
Eu nu m-am focalizat deloc pe scena din România, ci pe una internaţională. Am observat că dacă devii popular în Romania este foarte greu să devii popular şi în alte ţări. Şi iată că muzica mea este audiată în America de Nord, în Asia de Est, în America de Sud şi desigur în Europa. Chiar ţările din care vin cei mai mulţi ascultători ai mei sînt în primul rînd Franţa, SUA, Brazilia, China, Japonia, Taiwan, Germania, Polonia.
12. În prezent lucrezi și la alte proiecte muzicale?
Da. Lucrez la un nou album numit “Humanity”, care sper ca va fi lansat în luna martie anul acesta.
13.Unde îți putem asculta compozițiile?
Muzica mea se poate cumpăra pe Bandcamp, şi se poate asculta pe Spotify, Apple Music, dar şi pe toate celelalte platforme online:
https://mihaildoman.bandcamp.com
https://open.spotify.com/artist/2lcfwtBYF3lmGUs025wpu3
https://music.apple.com/artist/mihail-doman/1254604607
Iar mai multe informaţii despre mine şi despre proiectele mele muzicale le puteţi găsi pe site-ul meu oficial:
https://mihaildoman.com