15 foto de excepție – Ioana Todor

Așteptăm selecții pe mezomorfro@gmail.com de la orice fotograf pasionat, ca descrieri nu doar conjunctura fotografiei, ci orice fantasmagorie i-a generat propria creație la momentul imortalizării.

• Piatra de suflet. Această fotografie a fost făcută într-o viteză. Eram cu mai mulți voluntari străini și vizitam un oraș. Am văzut piatra și am scos un șervețel ca să fac o prițesă. Era vânt puternic și nu reușeam să o fac să stea. Până la urmă s-a prins singură de piatră.

Nori. Cerul învolburat. Acestă imagine înseamnă mult pentru mine. Este chiar din ziua înmormântării tatălui meu. Am primit-o ca pe un dar.

• Păsări.      Le-am surprins când mă plimbam în Barcelona pe străzi, cu noul obiectiv.

Umbre.   Imi plac foarte tare umbrele. Mai ales cele din lumina de apus, cum este și aceasta. Am realizat-o într-o duminică, la verisoara mea.

• Culorile copilăriei.   Chipul ținut de curcubeu pentru o secundă, de altfel în mișcare continuă.

• Lumina lină.   Culori calde, lumină caldă, mângâie retina și alină sufletul. Matrioșcele mele mici și plate. Pictate într-o zi cu lumină frumoasă!

• Prinos.    Pâine și iar pâine. După Liturghie, copiii primesc și se bucură! E mai bună decât orice ciocolată.

• Fulgi de nea.   După ce am citit povestea lui Willie, fulg de nea, am început să privesc cu alți ochi zăpada. Am luat o lentilă macro pentru telefon și am început să vânez fulgii.

• Masca. Este masca mortuară a lui Beethoven. O plimbam cu mașina, stătea în dreapta mea. Mi-a plăcut umbra crucii și am oprit să fac poza.

• Străduința.Am primit într-o zi un îngeraș croșetat și i-am modelat o domniță din plastelină.

• Cuibul. Pictat pe lemn.

• Prescura.    Această fotografie este făcuta la ziua unei prietene. Îmi aduce aminte de pelerinajul din Ucraina, unde am fost împreună. Din nou Lumina!

• Odihna. La Iași, în camera unde am fost găzduită două zile, am început să iubesc pietrele, datorită maicii Siluana. Fluturele își făcea aici odihna de veci.

• Joaca.    Din nou despre umbre. Eram la Siriu, la prietena mea bună, Simo, iar ea făcea un teatru de umbre spontan.

• Captivă. Este dintr-o serie cu personajul de hartie, care călătorește prin lume să-și găsească un rost. S-a ‘născut’ în Austria și se numește Șervețica.

Ioana Todor a absolvit Universitatea Națională de Artă,  în București, anul 2007, cu un masterat în pictură. După studii, aceasta a fost în Austria pentru un an de zile, participând la un proiect european de voluntariat. Acolo s-a ‘născut’ printesa din hârtie,  pe care a fotografiat-o în multe ipostaze, și căreia i-a dedicat câteva expoziții. A participat la mai multe expoziții de grup, în țară și străinătate. Preocupările sale de-a lungul anilor au fost: pictură pe pânză, pe lemn, icoane, teatru de umbre, animație clinică, origami. Prin toate a urmărit să transmită stări sufletești și să comunice ceva din căutările sale spirituale.  A avut perioade în care atenția sa a stagnat asupra unui singur subiect. Astfel, au apărut seriile cu perne, mănuși, păsări și pietre. Cea mai nouă pasiune o reprezintă surprinderea umbrelor, ivite în lumină caldă de apus.